În practică, confuziile dintre defăimare, sperjur și imputarea penală sunt destul de frecvente, deoarece toate implică acuzații sau afirmări privind săvârșirea unei infracțiuni de către o altă persoană. Cu toate acestea, există diferențe esențiale în ceea ce privește momentul și destinatarul acestor afirmații.

Defăimarea se referă la actul de a aduce prejudicii reputației cuiva prin transmiterea unor informații false sau calomnioase către terțe părți. În acest context, acuzatorul poate face aceste afirmații în mod public sau privat, fără a fi nevoie de un cadru legal formal. Esențial este impactul negativ asupra reputației individului vizat.

Sperjurul, pe de altă parte, implică depunerea intenționată a unor mărturii false sub jurământ, în general în cadrul unei proceduri legale sau a unei anchete. Aici, elementul crucial este faptul că acuzațiile sunt aduse într-un cadru juridic și sub jurământ, iar scopul este adesea de a manipula sau distorsiona adevărul în favoarea celui care depune mărturii.

În ceea ce privește imputarea penală, aceasta se referă la acuzarea cuiva de săvârșirea unei infracțiuni și aducerea sa în fața justiției. Aici, elementul distinctiv constă în faptul că imputarea penală se realizează oficial, în cadrul unui proces legal, și trebuie susținută de probe concrete. Este un act formal, desfășurat în cadrul sistemului juridic, și are scopul de a determina responsabilitatea penală a unei persoane.

Astfel, în timp ce toate cele trei implicații presupun acuzații cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, defăimarea se axează pe prejudicierea reputației într-un context mai larg, sperjurul implică depunerea intenționată a unor mărturii false sub jurământ, iar imputarea penală este un proces formal de aducere a unui individ în fața justiției pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Când există o acuzație penală și care sunt căile de atac?

Conform prevederilor Codului penal bulgar, incriminarea penală are loc atunci când o persoană furnizează informații false sau confirmă că o altă persoană a săvârșit o infracțiune în fața unei autorități competente, în ciuda cunoștinței că aceasta nu reflectă realitatea.

Această infracțiune se materializează atunci când individul intenționat distorsionează faptele sau furnizează o mărturie falsă în scopul implicării unei alte persoane într-un act penal. Prin aceasta, se urmărește inducerea în eroare a autorităților și perturbarea corectitudinii procesului legal.

În plus, incriminarea penală conform Codului penal bulgar poate avea loc și în situații în care se prezintă dovezi false autorităților competente pentru a susține acuzațiile împotriva unei persoane, știind că acestea nu reflectă adevărul. Aceasta amplifică gravitatea actului, evidențiind intenția de a manipula sistemul de justiție prin furnizarea de informații fabricate sau manipularea probelor în detrimentul adevărului.

Prin sancționarea incriminării penale, legislația bulgară evidențiază importanța sincerității și corectitudinii în procesul de administrare a justiției, menținând integritatea sistemului legal și asigurând că acuzațiile sunt bazate pe fapte reale și probe autentice.

IMPORTANT: „Autoritatea competentă” este autoritatea care are competența de a urmări penal presupusa infracțiune.

IMPORTANT! Atunci când o persoană, interogată în calitate de martor în fața unei astfel de autorități, afirmă că o altă persoană a comis o infracțiune, știind că nu este cazul, a comis sperjur.

Agresiunea penală este urmărită penal la inițiativa procuraturii, deoarece este o agresiune penală cu caracter general. Cu toate acestea, persoana care se presupune că a comis o infracțiune poate depune un denunț pe baza căruia poate fi inițiată o urmărire penală.

Pedepsele prevăzute pentru imputarea penală sunt de la unu la șase ani de închisoare și cenzura publică. Adică, este o infracțiune gravă împotriva justiției.

Prin urmare, în cazul unei condamnări, nu este posibilă nici exonerarea de răspundere penală prin impunerea unei sancțiuni administrative, nici înlocuirea pedepsei cu închisoarea prin probațiune.

În cazul în care instanța impune o pedeapsă de până la trei ani de închisoare în urma unei condamnări, executarea pedepsei poate fi suspendată pentru o perioadă de trei până la cinci ani prin impunerea unei așa-numite pedepse cu suspendare. Acest lucru este admisibil numai în cazurile în care persoana condamnată are un cazier judiciar curat și se poate presupune, pe baza datelor cu caracter personal colectate în acest caz, că nu este necesar pentru reformarea sa ca aceasta să execute pedeapsa impusă.

_________________________________________________________________________________________

Dacă aveți nevoie de un bun avocat specializat în drept penal, contactați-ne.

Cosultațiile telefonice și la fața locului la cabinetul de avocatură sunt disponibile numai pe bază de programare.